Ziua adoptării Memorandumului Națiunii Slovace
7 iunie, sâmbătă
Context istoric
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, slovacii făceau parte din Regatul Ungar, componentă a Imperiului Austriac. În această perioadă, autoritățile maghiare promovau o politică de maghiarizare, ceea ce a dus la nemulțumiri în rândul minorităților naționale, inclusiv al slovacilor. În acest context, liderii slovaci, în special membri ai mișcării naționale conduse de personalități precum Ľudovít Štúr, Jozef Miloslav Hurban și Michal Miloslav Hodža, au început să ceară recunoașterea limbii slovace și a identității naționale.
Adoptarea Memorandumului
Memorandumul a fost adoptat la 7 iunie 1861 în orașul Martin, considerat centrul cultural și politic al slovacilor din acea vreme. Documentul a fost redactat de liderii Asociației Culturale Matica slovenská și a fost semnat de 63 de reprezentanți ai comunității slovace. În el se cerea:
- recunoașterea slovacilor ca națiune distinctă în cadrul Regatului Ungar;
- utilizarea limbii slovace în administrație, justiție și educație în regiunile locuite majoritar de slovaci;
- înființarea unui teritoriu administrativ autonom slovac în cadrul Regatului Ungar;
- libertatea presei și a întrunirilor pentru slovaci.
Impactul și semnificația
Deși autoritățile maghiare au respins cererile formulate în Memorandum, documentul a avut un rol esențial în consolidarea conștiinței naționale slovace și în afirmarea drepturilor culturale și politice ale slovacilor. El a devenit un simbol al luptei pentru autodeterminare și identitate națională.
Comemorarea în prezent
Ziua adoptării Memorandumului Națiunii Slovace este marcată în Slovacia prin diverse evenimente culturale, ceremonii oficiale și activități educaționale. Orașul Martin, unde a fost adoptat documentul, joacă un rol central în aceste comemorări. Sărbătoarea nu este o zi liberă legală, dar are o semnificație profundă în conștiința națională slovacă, fiind un prilej de reafirmare a valorilor identitare și a luptei pentru drepturi și libertăți.
Această zi reflectă dorința slovacilor de a-și păstra limba, cultura și autonomia într-o perioadă de presiuni asimilatorii, fiind considerată un moment de referință în istoria modernă a Slovaciei.